Retrospectiva 2012 – Partea II

MAI:

1. Sărbătorim ziua muncii printr-o excursie în sud-estul Germaniei şi al Bavariei. Pe drum ne bucurăm de peisajele verzi de primăvară şi de vremea bună.

Culori de mai

Destinaţia se cheamă Burghausen, localitatea e situată pe râul Salzach, la graniţa cu Austria, linia graniţei fiind chiar pe râu. Ce ne-a atras pe noi aici e cetatea de pe deal din oraş, cea mai lungă cetate din Europa, măsurând 1043 m. 

Lăsăm maşina într-o parcare şi ne îndreptăm spre cetate. De îndată ce ajungem sus suntem imediat captivaţi de peisajul minunat. Într-o parte zidul cetăţii, în dreapta lacul Wöhrsee, continuat de câmpuri şi dealuri verzi. De cealaltă parte a zidului, la poalele dealului, pe malul râului Salzach, se află oraşul vechi, cu clădiri vechi, bine întreţinute şi frumos colorate şi ornamentate şi biserica al cărei turn se înalţă până spre cetate. Pe celălalt mal se află localitatea Ach din Austria.

Intrăm în cetate şi o luăm la pas. De menţionat că e foarte bine întreţinută. Găsim un birou turistic de unde cumpărăm un magnet şi o vedere, şi un bilet pentru a vizita camerele de tortură. Aici pot fi văzute mai multe unelte de tortură, celula condamnaţilor la moarte şi crematoriul. Tot în cetate ne oprim şi la un restaurant şi mâncăm un şniţel delicios. Cu bateriile încărcate coborâm în oraş unde ne plimbăm şi facem poze. Nu ratăm ocazia să trecem podul peste râu, deci şă trecem şi în Austria. De pe pod şi de pe celălalt mal ne bucurăm de panorama frumoasă cu oraşul vechi şi cetatea.

Burghausen, Germania (poză făcută în Austria)

2. Înainte să ne întoarcem acasă, ne hotărâm să mai conducem câţiva kilometrii în Austria, spre o destinaţie mai interesantă, şi anume prin numele ei. Este vorba de sătucul austriac Fucking. Localnicii sunt mândrii însă de numele satului lor, însă până nu demult erau exasperați de turiștii care-și însușeau ca suveniruri plăcuțele cu numele localității. Astfel semnele au fost înlocuite cu altele greu de furat. De asemenea nici turiştii care se filmează vara făcând sex în faţa semnului nu îi încântă pe localnici, astfel autorităţile locale se gândesc să instaleze camere video.

Acestea fiind spuse, nu ratez momentul să mă fotografiez alături de plăcuţa de la intrarea în localitate, dar şi să admir peisajul foarte frumos cu Alpii împodobiţi de zăpadă.

3. Cum pentru următoarele 2 luni urma să devin liber profesionist, aveam destul de mult timp liber. Aşă că am profitat de primăvara călduroasă şi însorită şi am făcut mai multe ture cu bicicleta. E incredibil câte drumuri pietonale/de biciclete/de drumeţii există pe aici, atât în localităţi, cât şi în afară. Şi foarte important, sunt bine marcate şi pline de indicatoare, de asemenea există şi hărţi pentru ele. Unele sunt asfaltate, altele de macadam sau forestiere, fie de pământ, fie pietruite. Unul din cele mai renumite drumuri de biciclete este cel de-a lungul Dunării, Donauradweg, care trece şi prin Ingolstadt.

Ingolstadt, Germania - relaxare în parc

Plimbare de-a lungul Dunării

Plimbare cu bicicleta

4. După jumătate de an în Germania facem prima vizită înapoi acasă, la Timişoara. Astfel avem de condus cam 1100 km. Şi ca să îmbinăm utilul cu plăcutul, transformăm drumul nostru într-o excursie de 2 zile. Întregul traseu mai jos:

Vizualizare hartă mărită

Autostrada A3, Germania

4a. Plecăm din Ingolstadt în jurul orei 10, o luăm pe drumul naţional B16 până înainte de Regensburg şi apoi pe autostrada A3 până în Passau. Traversăm frumosul oraş şi apoi trecem graniţa spre Austria.

Evităm autostrada între Passau şi Linz şi conducem pe drumul naţional pe lângă Dunăre. Pe drum ni se face foame, aşa că oprim la o pensiune situată în localitatea Schlögen, chiar la o curbură a Dunării. Comandăm un şniţel vienez cu cartofi prăjiţi şi până vine comanda profit de timp pentru a mai face nişte poze. Locaţia este una foarte frumoasă şi nu pot sa nu remarc numărul mare de rulote şi bărci.

Schlögen, Austria

4b. Continuăm pe drumul pitoresc până în orașul Linz. Aici facem un nou popas şi o plimbare de aproximativ o oră. Am găsit loc de parcare gratuit (fiind şi zi liberă) în apropierea centrului, chiar pe celălalt mal al Dunării, care străbate orașul. Linz e capitala landului Austria Superioară (Oberösterreich) şi cu o populație de 191,107 locuitori (1 ianuarie 2012) este al treilea oraș ca număr de locuitori din Austria. În 2009 a fost Capitală Europeană a Culturii. Economia orașului e dominată de industrie, dar orașul e renumit și prin multitudinea de festivaluri și evenimente culturale. 

Centrul vechi e destul de mare și bogat în clădiri vechi, frumos întreținute și ornamentate. Străzile înguste sunt străbătute de tramvaie moderne. Ca multe alte orașe din Austria "skyline-ul" e dominat de biserici frumoase.  Una din ele, catedrala nouă, denumită şi Catedrala Concepţiei Imaculate, e cea mai mare biserică din Austria (nu şi cea mai înaltă), şi poate adăposti până la 20,000 de oameni.
Sincer, nu mă așteptam la mare lucru înainte să ajung,  orașul m-a impresionat însă pozitiv, și merită cu siguranță o oprire de 1-2 ore dacă vă aflați în zonă. Totuși parcă nu se ridică la același nivel cu Viena, Graz sau Innsbruck. 

Linz, Austria

Urcăm pe autostrada A7, care trece chiar prin oraș, care ne duce rapid pe autostrada A1, și o luăm în direcția Viena. Nu ocolim capitala Austriei pe ruta clasică prin sud, ci încercăm o variantă nouă, prin nord, tot pe autostradă, şi anume pe S3, S5, A22, S1, S2, A4, ultima care ne duce de altfel în Ungaria, unde continuăm pe M1.

Pe A1 în Austria

Intrare în Ungaria pe M1

4c. De aici nu mai conducem prea mult, şi oprim în oraşul maghiar Győr (germană Raab, slovacă Ráb). Este cel mai important oraș în nord-vestul Ungariei, situat pe traseul unuia dintre cele mai importante drumuri din Europa Centrală, la mijlocul distanței dintre Budapesta și Viena.

Am trecut de mai multe ori pe lângă oraş în drumurile înspre Austria sau Germania şi înapoi, dar niciodată nu am oprit, până acum. De data asta vom şi rămâne peste noapte. Am ales Győr-ul în detrimentul variantelor mai ieftine de la graniţa cu Austria tocmai pentru că văzusem în poze ca e un oraş frumos. Şi într-adevăr, nu ne-a dezamăgit!
Seara ieşim prin oraş, în faţa primăriei e o sărbătoare, cu concert, urma să aflu că echipa locală de handbal câştigase campionatul naţional. Obiectivele principale sunt frumos luminate şi puse în evidenţă, majoritatea clădirilor din centru sunt renovate şi bine întreținute. Nu lipsesc însă clădirile tipice ţărilor fost comuniste, unele integrate decent, altele mai puţin, în peisaj. Cu toate că oraşul arată foarte bine, nu putem să nu simţim aerul de fost comunism, lucru care însă va fi şi mai puternic resimţit când ajungem în România. Se pare că perioada lungă petrecută deja în Germania ne-a cam schimbat perspectiva. 

Győr, Ungaria - Concert în faţa primăriei

4d. Ne continuăm drumul prin Ungaria şi ajungem la Timişoara, nu înainte însă de a conduce pe o autostrada românească pentru prima dată. Aceasta e însă încă în lucru, şi astfel limitată între 60 şi 100 km/h şi are câteva porţiuni unde separatorul dintre sensurile de mers lipseşte. Motiv pentru doi şoferi să şi facă o întoarcere în două astfel locuri, unul fiind şi cu un tir...

Pe M1 în apropiere de Budapesta

Intrăm în România la Nădlac

Autostrada A1 Arad-Timişoara

4e. Facem şi o tură de o zi la ţară, în Caraş-Severin, la Dalboşeţ. Am fost aşa de obosit după ce-am condus cei peste 1000km din Germania, că am dormit, după multă vreme, la prânz.
În Timişoara nu am făcut prea multe poze, decât la grădina zoologică, una de altfel cochetă.

Dalboşeţ, România

Timişoara, România - ZOO

IUNIE:

5. După 2 săptămâni frumoase petrecute acasă, ne întoarcem înapoi în Ingolstadt. Nu plecăm însă singuri, ci împreună cu un prieten, care va mai sta la noi în vizită o săptămână. Însă nu ratăm ocazia de a ne opri pe drum, şi anume pentru 2 nopţi, în capitala Austriei, Viena. Nu voi insista cu introducerea, sunt convins că ştiţi unde se află, că e cel mai mare oraş din Austria etc..

Faţă de celelalte vizite, e prima oară când vizităm oraşul în sezonul cald, în rest am mai fost iarna şi toamna. Am încercat să vizităm cât mai multe, dar mai ales să vedem şi locuri noi. Regula de aur în Viena e să foloseşti metroul, e foarte bine pus la punct, şi te aduce mai peste tot şi foarte repede. Maşina a rămas nemişcată pe toată durata sejurului. Am văzut principalele obiective, castelele Belvedere, Schönbrunn, palatul Hofburg, primăria, parlamentul, Donau City, muzeul Freud (aflat în fosta casă a acestuia), cazarma Rossauer, şi multe altele, practic întreg centrul este un obiectiv, e plin de clădiri frumoase, foarte bine întreţinute, alei pietonale mari, biserici grandioase, monumente. Pe întuneric totul e frumos luminat. Alte obiective interesante sunt clădirile lui Hundertwasser, Hundertwasserhaus, Kunsthaus şi unitatea de ardere a gunoaielor Spittelau. De asemenea ne-a plăcut tare mult viaţa de noapte de-a lungul canalului Dunării, am ajuns oarecum din prost noroc acolo sâmbătă seara, şi era plin de oameni, de terase şi localuri. Nu vreau să lungesc prea tare textul, fiind articol de retrospectivă, va trebui să fac unul sau chiar mai multe articole doar despre această vizită în Viena. Concluzie: unul din cele mai frumoase oraşe din lume, merită vizitat oricând, şi nu te vei plictisi niciodată!

Viena, Austria - Castelul Belvedere

6. Continuăm înspre Ingolstadt, dar nu folosim ruta clasică pe A1 din Viena, ci drumul naţional B3 de-a lungul văii Wachau, între oraşele Melk şi Krems. Aceasta este o zonă de 40 km lungime de-a-lungul Dunării, care cuprinde 13 sate și orașe pitorești, cetăţi, castele, terenuri viticole și în general o diversitate deosebită a naturii. Zona e înscrisă în patrimoniul UNESCO şi e o atracţie turistică importantă în Austria Inferioară.

Dunărea şi valea Wachau (Dürnstein în stângă râului şi Krems în dreapta) - sursa wiki

Oprim atât în Krems, cât şi în Melk. Primul e un oraş extrem de pitoresc, cu un centru vechi foarte frumos, plin de clădiri vechi, străzi înguste, pavate cu piatră cubică, cu urcuşuri şi coborâşuri. Imediat după poarta medievală de intrare în oraş, un trenuleţ turistic aşteaptă doritorii de o plimbare. Dăm şi peste un magazin interesant unde se găsesc multe modele de trenuri şi maşini, printre ele şi o locomotivă CFR :).
Melk e un orăşel micuţ cochet, obiectivul principal e mănăstirea baroc benedictină. După o scurtă plimbare urcăm la mănăstire. Impresionanta construcţie a fost realizată între 1702 şi 1736. De remarcat sunt biserica cu frescele sale şi librăria, ce conţine multe scrieri vechi medievale, singurul loc din întregul complex unde e interzis fotografiatul.
Ambele locuri sunt frumoase şi merită vizitate dacă aveţi drum în zonă şi nişte ore libere.

Krems an der Donau

Melk

7. Ajunşi acasă în Germania, profităm de vremea bună şi vizităm din nou Salzburg, Austria. Am scris deja despre oraş în partea I a retrospectivei 2012, aşa că nu voi mai adăuga multe. Fiind iunie, e o perioadă mult mai bună decât data trecută, totul e verde şi frumos, e plin de lume şi de turişti, mai ales asiatici. Intrarea în oraşul vechi se face printr-un tunel săpat în dealul Mönchsberg. În stâncile lui sunt de asemenea construite case, iar la subsol e parcare, unde de altfel şi lăsăm maşina. Prindem şi cetatea deschisă, unde vizităm interiorul şi muzeele. De sus facem şi nişte poze panoramice cu munţii şi oraşul, apoi ne mai plimbăm jos prin oraş.

Salzburg, Austria - Vedere către cetate din Grădinile Mirabell

8. Bavaria e un loc unde se ascund foarte multe comori, printre ele şi drumul romantic (în germană Romantische Straße). Acesta se întinde între localităţile Würzburg şi Füssen. De această dată vom parcurge doar o parte a sa, şi anume traseul Rain-Donauwörth-Dinkelsbühl-Harburg-Rothenburg ob der Tauber.

Prima oprire, Rain, nu e un oraş spectaculos, dar o bună introducere pentru ce va urma, specificul bavarez fiind prezent. Mai departe, în apropiere, oprim în Donauwörth, un oraş mai mare, cu multe clădiri medievale, ce se potriveşte bine cu denumirea drumului.

Rain, Germania

Donauwörth, Germania

Dinkelsbühl e unul din cele 3 oraşe din Germania ce e înconjurat complet de zid (alături de Rothenburg şi Nördlingen), toate aflate pe drumul romantic. Oraşul în stil medieval e foarte frumos, pavat cu piatră cubică, şi nu ratăm să ne plimbăm atât pe străzi, cât şi pe zidul cetăţii, care e acoperit şi e un mod excelent de a vizita oraşul în caz că plouă.

Dinkelsbühl, Germania

În continuare conducem spre Rothenburg, dar o frumoasă cetate medievală ne atrage privirile pe un deal, şi văzând şi semnul turistic, facem o oprire neplanificată, dar care s-a meritat pe deplin. Cetatea e de fapt un castel medieval, unul dintre cele mai impresionante de acest fel din Germania. Construit în anul 1150 şi neavariat serios în nici un război, spre deosebire de alte castele construite în ultimii 200 de ani sau reconstruite după război, Harburg păstrează foarte bine aerul medieval. Michael Jackson l-a denumit castelul visurilor lui şi a încercat fără succes să îl cumpere. La poalele dealului se află satul Harburg, ce are acelaşi aer medieval prin casele, străduţele sale şi printr-un pod de piatră vechi.

Harburg, Germania - Castelul şi oraşul de pe podul de piatră

Castelul Harburg, Germania

Panorama din castelul Harburg, Germania

Ajungem şi în Rothenburg ob der Tauber, din păcate iarăși avem ghinion cu ploaia, o înfruntăm totuşi şi vizităm mare parte din oraş. O chestie interesantă ce se găseşte aici, şi am uitat de ea în relatarea trecută, un muzeu al Crăciunului, până acum de fiecare dată l-am găsit închis, cândva am zis că va trebui să-l vizităm. De asemenea întreg oraşul e un punct turistic renumit în perioada Crăciunului. Prin cofetării am tot văzut afişe cu ceva dulciuri tradiţionale, specifice, un fel de prăjiturele în formă de bilă, se numesc Schneebälle, aşa că am zis să le încercăm, nu ne-au impresionat însă prea tare.

Rothenburg ob der Tauber, Germania

9. Voi încheia partea a II-a a retrospectivei 2012 cu muzeul Audi din Ingolstadt. Aici pot fi văzute mai multe modele de maşini şi motociclete ale renumitului constructor german, din 1899 până în prezent. Pentru băieţi e sigur o experienţă plăcută, nu ştiu însă de ce, dar mă aşteptam parcă la mai mult. Chiar şi aşa sunt destule modele de văzut, mai ales cele vechi, iar preţul biletului nu a fost deloc piperat. Ce n-am putut găsi au fost modelele noi, am  regăsit o parte din ele în showroom-ul din clădirea de vis-a-vis, dar şi acolo erau prea puţine după părerea mea. Găseai o ofertă mai bogată în magazinul dealer-ului oficial din oraş, care se află la câţiva kilometrii depărtare de muzeu. Există însă şi un tur mai special prin procesul de producţie, durează 2 ore, din păcate nu s-a potrivit orarul acestuia cu al nostru, dar va trebui să merg într-o zi.

Muzeul Audi, Ingolstadt, Germania