Retrospectiva 2012 – Partea II

MAI:

1. Sărbătorim ziua muncii printr-o excursie în sud-estul Germaniei şi al Bavariei. Pe drum ne bucurăm de peisajele verzi de primăvară şi de vremea bună.

Culori de mai

Destinaţia se cheamă Burghausen, localitatea e situată pe râul Salzach, la graniţa cu Austria, linia graniţei fiind chiar pe râu. Ce ne-a atras pe noi aici e cetatea de pe deal din oraş, cea mai lungă cetate din Europa, măsurând 1043 m. 

Lăsăm maşina într-o parcare şi ne îndreptăm spre cetate. De îndată ce ajungem sus suntem imediat captivaţi de peisajul minunat. Într-o parte zidul cetăţii, în dreapta lacul Wöhrsee, continuat de câmpuri şi dealuri verzi. De cealaltă parte a zidului, la poalele dealului, pe malul râului Salzach, se află oraşul vechi, cu clădiri vechi, bine întreţinute şi frumos colorate şi ornamentate şi biserica al cărei turn se înalţă până spre cetate. Pe celălalt mal se află localitatea Ach din Austria.

Intrăm în cetate şi o luăm la pas. De menţionat că e foarte bine întreţinută. Găsim un birou turistic de unde cumpărăm un magnet şi o vedere, şi un bilet pentru a vizita camerele de tortură. Aici pot fi văzute mai multe unelte de tortură, celula condamnaţilor la moarte şi crematoriul. Tot în cetate ne oprim şi la un restaurant şi mâncăm un şniţel delicios. Cu bateriile încărcate coborâm în oraş unde ne plimbăm şi facem poze. Nu ratăm ocazia să trecem podul peste râu, deci şă trecem şi în Austria. De pe pod şi de pe celălalt mal ne bucurăm de panorama frumoasă cu oraşul vechi şi cetatea.

Burghausen, Germania (poză făcută în Austria)

2. Înainte să ne întoarcem acasă, ne hotărâm să mai conducem câţiva kilometrii în Austria, spre o destinaţie mai interesantă, şi anume prin numele ei. Este vorba de sătucul austriac Fucking. Localnicii sunt mândrii însă de numele satului lor, însă până nu demult erau exasperați de turiștii care-și însușeau ca suveniruri plăcuțele cu numele localității. Astfel semnele au fost înlocuite cu altele greu de furat. De asemenea nici turiştii care se filmează vara făcând sex în faţa semnului nu îi încântă pe localnici, astfel autorităţile locale se gândesc să instaleze camere video.

Acestea fiind spuse, nu ratez momentul să mă fotografiez alături de plăcuţa de la intrarea în localitate, dar şi să admir peisajul foarte frumos cu Alpii împodobiţi de zăpadă.

3. Cum pentru următoarele 2 luni urma să devin liber profesionist, aveam destul de mult timp liber. Aşă că am profitat de primăvara călduroasă şi însorită şi am făcut mai multe ture cu bicicleta. E incredibil câte drumuri pietonale/de biciclete/de drumeţii există pe aici, atât în localităţi, cât şi în afară. Şi foarte important, sunt bine marcate şi pline de indicatoare, de asemenea există şi hărţi pentru ele. Unele sunt asfaltate, altele de macadam sau forestiere, fie de pământ, fie pietruite. Unul din cele mai renumite drumuri de biciclete este cel de-a lungul Dunării, Donauradweg, care trece şi prin Ingolstadt.

Ingolstadt, Germania - relaxare în parc

Plimbare de-a lungul Dunării

Plimbare cu bicicleta

4. După jumătate de an în Germania facem prima vizită înapoi acasă, la Timişoara. Astfel avem de condus cam 1100 km. Şi ca să îmbinăm utilul cu plăcutul, transformăm drumul nostru într-o excursie de 2 zile. Întregul traseu mai jos:

Vizualizare hartă mărită

Autostrada A3, Germania

4a. Plecăm din Ingolstadt în jurul orei 10, o luăm pe drumul naţional B16 până înainte de Regensburg şi apoi pe autostrada A3 până în Passau. Traversăm frumosul oraş şi apoi trecem graniţa spre Austria.

Evităm autostrada între Passau şi Linz şi conducem pe drumul naţional pe lângă Dunăre. Pe drum ni se face foame, aşa că oprim la o pensiune situată în localitatea Schlögen, chiar la o curbură a Dunării. Comandăm un şniţel vienez cu cartofi prăjiţi şi până vine comanda profit de timp pentru a mai face nişte poze. Locaţia este una foarte frumoasă şi nu pot sa nu remarc numărul mare de rulote şi bărci.

Schlögen, Austria

4b. Continuăm pe drumul pitoresc până în orașul Linz. Aici facem un nou popas şi o plimbare de aproximativ o oră. Am găsit loc de parcare gratuit (fiind şi zi liberă) în apropierea centrului, chiar pe celălalt mal al Dunării, care străbate orașul. Linz e capitala landului Austria Superioară (Oberösterreich) şi cu o populație de 191,107 locuitori (1 ianuarie 2012) este al treilea oraș ca număr de locuitori din Austria. În 2009 a fost Capitală Europeană a Culturii. Economia orașului e dominată de industrie, dar orașul e renumit și prin multitudinea de festivaluri și evenimente culturale. 

Centrul vechi e destul de mare și bogat în clădiri vechi, frumos întreținute și ornamentate. Străzile înguste sunt străbătute de tramvaie moderne. Ca multe alte orașe din Austria "skyline-ul" e dominat de biserici frumoase.  Una din ele, catedrala nouă, denumită şi Catedrala Concepţiei Imaculate, e cea mai mare biserică din Austria (nu şi cea mai înaltă), şi poate adăposti până la 20,000 de oameni.
Sincer, nu mă așteptam la mare lucru înainte să ajung,  orașul m-a impresionat însă pozitiv, și merită cu siguranță o oprire de 1-2 ore dacă vă aflați în zonă. Totuși parcă nu se ridică la același nivel cu Viena, Graz sau Innsbruck. 

Linz, Austria

Urcăm pe autostrada A7, care trece chiar prin oraș, care ne duce rapid pe autostrada A1, și o luăm în direcția Viena. Nu ocolim capitala Austriei pe ruta clasică prin sud, ci încercăm o variantă nouă, prin nord, tot pe autostradă, şi anume pe S3, S5, A22, S1, S2, A4, ultima care ne duce de altfel în Ungaria, unde continuăm pe M1.

Pe A1 în Austria

Intrare în Ungaria pe M1

4c. De aici nu mai conducem prea mult, şi oprim în oraşul maghiar Győr (germană Raab, slovacă Ráb). Este cel mai important oraș în nord-vestul Ungariei, situat pe traseul unuia dintre cele mai importante drumuri din Europa Centrală, la mijlocul distanței dintre Budapesta și Viena.

Am trecut de mai multe ori pe lângă oraş în drumurile înspre Austria sau Germania şi înapoi, dar niciodată nu am oprit, până acum. De data asta vom şi rămâne peste noapte. Am ales Győr-ul în detrimentul variantelor mai ieftine de la graniţa cu Austria tocmai pentru că văzusem în poze ca e un oraş frumos. Şi într-adevăr, nu ne-a dezamăgit!
Seara ieşim prin oraş, în faţa primăriei e o sărbătoare, cu concert, urma să aflu că echipa locală de handbal câştigase campionatul naţional. Obiectivele principale sunt frumos luminate şi puse în evidenţă, majoritatea clădirilor din centru sunt renovate şi bine întreținute. Nu lipsesc însă clădirile tipice ţărilor fost comuniste, unele integrate decent, altele mai puţin, în peisaj. Cu toate că oraşul arată foarte bine, nu putem să nu simţim aerul de fost comunism, lucru care însă va fi şi mai puternic resimţit când ajungem în România. Se pare că perioada lungă petrecută deja în Germania ne-a cam schimbat perspectiva. 

Győr, Ungaria - Concert în faţa primăriei

4d. Ne continuăm drumul prin Ungaria şi ajungem la Timişoara, nu înainte însă de a conduce pe o autostrada românească pentru prima dată. Aceasta e însă încă în lucru, şi astfel limitată între 60 şi 100 km/h şi are câteva porţiuni unde separatorul dintre sensurile de mers lipseşte. Motiv pentru doi şoferi să şi facă o întoarcere în două astfel locuri, unul fiind şi cu un tir...

Pe M1 în apropiere de Budapesta

Intrăm în România la Nădlac

Autostrada A1 Arad-Timişoara

4e. Facem şi o tură de o zi la ţară, în Caraş-Severin, la Dalboşeţ. Am fost aşa de obosit după ce-am condus cei peste 1000km din Germania, că am dormit, după multă vreme, la prânz.
În Timişoara nu am făcut prea multe poze, decât la grădina zoologică, una de altfel cochetă.

Dalboşeţ, România

Timişoara, România - ZOO

IUNIE:

5. După 2 săptămâni frumoase petrecute acasă, ne întoarcem înapoi în Ingolstadt. Nu plecăm însă singuri, ci împreună cu un prieten, care va mai sta la noi în vizită o săptămână. Însă nu ratăm ocazia de a ne opri pe drum, şi anume pentru 2 nopţi, în capitala Austriei, Viena. Nu voi insista cu introducerea, sunt convins că ştiţi unde se află, că e cel mai mare oraş din Austria etc..

Faţă de celelalte vizite, e prima oară când vizităm oraşul în sezonul cald, în rest am mai fost iarna şi toamna. Am încercat să vizităm cât mai multe, dar mai ales să vedem şi locuri noi. Regula de aur în Viena e să foloseşti metroul, e foarte bine pus la punct, şi te aduce mai peste tot şi foarte repede. Maşina a rămas nemişcată pe toată durata sejurului. Am văzut principalele obiective, castelele Belvedere, Schönbrunn, palatul Hofburg, primăria, parlamentul, Donau City, muzeul Freud (aflat în fosta casă a acestuia), cazarma Rossauer, şi multe altele, practic întreg centrul este un obiectiv, e plin de clădiri frumoase, foarte bine întreţinute, alei pietonale mari, biserici grandioase, monumente. Pe întuneric totul e frumos luminat. Alte obiective interesante sunt clădirile lui Hundertwasser, Hundertwasserhaus, Kunsthaus şi unitatea de ardere a gunoaielor Spittelau. De asemenea ne-a plăcut tare mult viaţa de noapte de-a lungul canalului Dunării, am ajuns oarecum din prost noroc acolo sâmbătă seara, şi era plin de oameni, de terase şi localuri. Nu vreau să lungesc prea tare textul, fiind articol de retrospectivă, va trebui să fac unul sau chiar mai multe articole doar despre această vizită în Viena. Concluzie: unul din cele mai frumoase oraşe din lume, merită vizitat oricând, şi nu te vei plictisi niciodată!

Viena, Austria - Castelul Belvedere

6. Continuăm înspre Ingolstadt, dar nu folosim ruta clasică pe A1 din Viena, ci drumul naţional B3 de-a lungul văii Wachau, între oraşele Melk şi Krems. Aceasta este o zonă de 40 km lungime de-a-lungul Dunării, care cuprinde 13 sate și orașe pitorești, cetăţi, castele, terenuri viticole și în general o diversitate deosebită a naturii. Zona e înscrisă în patrimoniul UNESCO şi e o atracţie turistică importantă în Austria Inferioară.

Dunărea şi valea Wachau (Dürnstein în stângă râului şi Krems în dreapta) - sursa wiki

Oprim atât în Krems, cât şi în Melk. Primul e un oraş extrem de pitoresc, cu un centru vechi foarte frumos, plin de clădiri vechi, străzi înguste, pavate cu piatră cubică, cu urcuşuri şi coborâşuri. Imediat după poarta medievală de intrare în oraş, un trenuleţ turistic aşteaptă doritorii de o plimbare. Dăm şi peste un magazin interesant unde se găsesc multe modele de trenuri şi maşini, printre ele şi o locomotivă CFR :).
Melk e un orăşel micuţ cochet, obiectivul principal e mănăstirea baroc benedictină. După o scurtă plimbare urcăm la mănăstire. Impresionanta construcţie a fost realizată între 1702 şi 1736. De remarcat sunt biserica cu frescele sale şi librăria, ce conţine multe scrieri vechi medievale, singurul loc din întregul complex unde e interzis fotografiatul.
Ambele locuri sunt frumoase şi merită vizitate dacă aveţi drum în zonă şi nişte ore libere.

Krems an der Donau

Melk

7. Ajunşi acasă în Germania, profităm de vremea bună şi vizităm din nou Salzburg, Austria. Am scris deja despre oraş în partea I a retrospectivei 2012, aşa că nu voi mai adăuga multe. Fiind iunie, e o perioadă mult mai bună decât data trecută, totul e verde şi frumos, e plin de lume şi de turişti, mai ales asiatici. Intrarea în oraşul vechi se face printr-un tunel săpat în dealul Mönchsberg. În stâncile lui sunt de asemenea construite case, iar la subsol e parcare, unde de altfel şi lăsăm maşina. Prindem şi cetatea deschisă, unde vizităm interiorul şi muzeele. De sus facem şi nişte poze panoramice cu munţii şi oraşul, apoi ne mai plimbăm jos prin oraş.

Salzburg, Austria - Vedere către cetate din Grădinile Mirabell

8. Bavaria e un loc unde se ascund foarte multe comori, printre ele şi drumul romantic (în germană Romantische Straße). Acesta se întinde între localităţile Würzburg şi Füssen. De această dată vom parcurge doar o parte a sa, şi anume traseul Rain-Donauwörth-Dinkelsbühl-Harburg-Rothenburg ob der Tauber.

Prima oprire, Rain, nu e un oraş spectaculos, dar o bună introducere pentru ce va urma, specificul bavarez fiind prezent. Mai departe, în apropiere, oprim în Donauwörth, un oraş mai mare, cu multe clădiri medievale, ce se potriveşte bine cu denumirea drumului.

Rain, Germania

Donauwörth, Germania

Dinkelsbühl e unul din cele 3 oraşe din Germania ce e înconjurat complet de zid (alături de Rothenburg şi Nördlingen), toate aflate pe drumul romantic. Oraşul în stil medieval e foarte frumos, pavat cu piatră cubică, şi nu ratăm să ne plimbăm atât pe străzi, cât şi pe zidul cetăţii, care e acoperit şi e un mod excelent de a vizita oraşul în caz că plouă.

Dinkelsbühl, Germania

În continuare conducem spre Rothenburg, dar o frumoasă cetate medievală ne atrage privirile pe un deal, şi văzând şi semnul turistic, facem o oprire neplanificată, dar care s-a meritat pe deplin. Cetatea e de fapt un castel medieval, unul dintre cele mai impresionante de acest fel din Germania. Construit în anul 1150 şi neavariat serios în nici un război, spre deosebire de alte castele construite în ultimii 200 de ani sau reconstruite după război, Harburg păstrează foarte bine aerul medieval. Michael Jackson l-a denumit castelul visurilor lui şi a încercat fără succes să îl cumpere. La poalele dealului se află satul Harburg, ce are acelaşi aer medieval prin casele, străduţele sale şi printr-un pod de piatră vechi.

Harburg, Germania - Castelul şi oraşul de pe podul de piatră

Castelul Harburg, Germania

Panorama din castelul Harburg, Germania

Ajungem şi în Rothenburg ob der Tauber, din păcate iarăși avem ghinion cu ploaia, o înfruntăm totuşi şi vizităm mare parte din oraş. O chestie interesantă ce se găseşte aici, şi am uitat de ea în relatarea trecută, un muzeu al Crăciunului, până acum de fiecare dată l-am găsit închis, cândva am zis că va trebui să-l vizităm. De asemenea întreg oraşul e un punct turistic renumit în perioada Crăciunului. Prin cofetării am tot văzut afişe cu ceva dulciuri tradiţionale, specifice, un fel de prăjiturele în formă de bilă, se numesc Schneebälle, aşa că am zis să le încercăm, nu ne-au impresionat însă prea tare.

Rothenburg ob der Tauber, Germania

9. Voi încheia partea a II-a a retrospectivei 2012 cu muzeul Audi din Ingolstadt. Aici pot fi văzute mai multe modele de maşini şi motociclete ale renumitului constructor german, din 1899 până în prezent. Pentru băieţi e sigur o experienţă plăcută, nu ştiu însă de ce, dar mă aşteptam parcă la mai mult. Chiar şi aşa sunt destule modele de văzut, mai ales cele vechi, iar preţul biletului nu a fost deloc piperat. Ce n-am putut găsi au fost modelele noi, am  regăsit o parte din ele în showroom-ul din clădirea de vis-a-vis, dar şi acolo erau prea puţine după părerea mea. Găseai o ofertă mai bogată în magazinul dealer-ului oficial din oraş, care se află la câţiva kilometrii depărtare de muzeu. Există însă şi un tur mai special prin procesul de producţie, durează 2 ore, din păcate nu s-a potrivit orarul acestuia cu al nostru, dar va trebui să merg într-o zi.

Muzeul Audi, Ingolstadt, Germania

Retrospectiva 2012 – Partea I

După cum precizam în articolul precedent, voi începe aventura noastră cu retrospectiva anului 2012.

Voi enumera locurile pe unde am umblat, însoţite eventual de câteva comentarii scurte şi de poze. În măsura timpului, voi scrie apoi articole individuale, unde voi posta mai multe poze, detalii, păreri şi impresii.

Să începem!

IANUARIE:

1. O cunoștința de familie era în vizita la München, Germania şi astfel am hotărât să ne întâlnim în 1 ianuarie seara. Am luat trenul din Ingolstadt şi după aproximativ o oră eram în gara centrală din capitala Bavariei. Străzile şi casele erau împodobite şi iluminate de sărbători. Fiind însa cam frig, iar oraşul îl mai vizitasem de mai multe ori, nu ne-am plimbat prea mult şi ne-am adăpostit într-un local, totuşi am făcut câteva poze colorate.

München - strada pietonală lângă Karlstor

FEBRUARIE:

2. Cu toate că era destul de frig, am profitat de legătura directă cu trenul şi am tras o fugă la Regensburg,  aflat cam la o oră distanţă la est de Ingolstadt. Oraşul este situat la confluenţa dintre Dunăre şi râul Regen, la curbura cea mai nordica a Dunării. Centrul medieval e unul deosebit de frumos, cu clădiri vechi, străzi înguste pavate cu piatră cubică  şi e trecut în patrimoniul Unesco.
Spre deosebire de alte oraşe vechi germane, Regensburg a scăpat uşor după război, iar dezvoltarea lenta de după i-a fost chiar benefică, clădirile vechi nefiind dărâmate pentru a face loc altora noi, moderne, iar când i-a venit vremea restaurării, spre finalul anilor 60, trendul se schimbase şi s-a pus accent pe păstrarea arhitecturii vechi. Spre bucuria noastră, a iubitorilor de spatii urbane vechi!
Cele mai importante embleme ale oraşului sunt Domul în stil gotic şi podul de piatra peste Dunăre, care are o istorie foarte bogata şi o legendă interesantă. Poza de mai jos e făcuta chiar de pe pod, iar Domul cu turnurile sale impunătoare se poate vedea în fundal.

Regensburg - Vedere de pe Podul de Piatră spre Centru

3. Februarie în Ingolstadt a fost foarte generos cu zăpada. Cam aşa a arătat drumul zilnic spre lucru pentru o bună perioadă de timp...

Ingolstadt - Staţie de autobuz în apropiere de Kreuztor

4. Sfârşitul lunii a adus un nou membru al familiei, cu care apoi am făcut multe călătorii. Este vorba de un Audi A4 B5 1.9 TDI, din anul 2000, şi avea la vremea respectivă aproximativ 187.000 km la bord. Cu toate că a trebuit să mai repar la el una alta pe parcurs, ne-a dus în multe locuri noi şi frumoase, în momentul de faţă kilometrajul e la aproximativ 210.000 km, e totuşi o realizare în 9 luni.

MARTIE:

5. Iată și prima călătorie cu noua noastră mașină. Un prieten din Timișoara aflat într-o delegație de câteva luni la München își găsise o mașină în apropiere de Rosenheim si m-a rugat sa-l duc până acolo. Astfel am cuplat drumul lui cu o excursie de o zi. După ce am terminat treaba cu mașina, am oprit în orășelul Prien am Chiemsee, situat după cum îi spune și numele lângă Lacul Chiemsee, Germania. Ne-am încărcat bateriile cu un șnițel vienez foarte bun, apoi am pornit către lac, unde ne-am plimbat puțin, am admirat peisajele frumoase, am făcut câteva poze și apoi am plecat (cu mențiunea că vom reveni, ceea ce am și făcut) spre principala noastră destinație a zilei...

Lacul Chiemsee din apropiere de Prien - vedere spre insule și Alpi

6. ... Salzburg, Austria, al 4-lea oraș ca mărime din Austria și capitala landului federal cu același nume. Este situat foarte aproape de granița cu Germania și e străbătut de râul Salzach. Centrul său medieval e unul din cele mai bine păstrate la nord de Alpi și din 1997 face parte din patrimoniul Unesco. Are o populație consistentă de studenți, în oraș fiind prezente 3 universități. Oraşul este renumit pentru Cetatea Hohensalzburg, centrul istoric medieval și un număr mare de biserici, dar și pentru alte monumente aflate în afara zonei centrale. Este și locul de naștere și de reședință al renumitului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. După cum am remarcat, acest fapt este de altfel puternic promovat, de la suveniruri până la celebrele bomboane Mozartkugeln, atenţie însă doar produsele Fürst sunt cele originale, acestea se găsesc doar în magazinele lor și prin comandă de pe site. Să luaţi în calcul şi că bilete spre cetate variază în funcţie de oră, până la ora 17 sau 18 dacă nu mă înşel sunt mai scumpe, dar e  inclusă şi vizita interioarelor, apoi acestea se închid.
Un oraş frumos, ce merită pe deplin vizitat, recomand însa perioada aprilie - toamna, pentru a putea admira și culorile frumoase. 

Salzburg - vedere de pe pod spre orașul vechi și cetate

7. Ultimul weekend din martie aduce vreme frumoasă și însorită, numai bună de o plimbare. La nici 25 de kilometrii de-a lungul Dunării spre vest se afla orășelul Neuburg an der Donau, în traducere liberă "Cetatea Nouă de pe Dunăre". În jurul orașului vechi se află un zid defensiv, iar cea mai impozantă clădire este castelul medieval Neuburg. Un oraș tipic bavarez, centru medieval, castel, ingredientele unei experienţe frumoase.

Neuburg an der Donau - piatră cubica în centru

8. Duminică am profitat în continuare de vremea buna și am acceptat invitația prietenului din paragraful 5 de mai sus, și am luat trenul spre München. După ce ne-am încărcat bateriile cu un currywurst, i-am propus să vizitam una din emblemele ale orașului nevăzute până acuma, stadionul Allianz Arena. Stadionul este al treilea ca mărime din Germania după Signal Iduna Park din Dortmund și Olympiastadion din Berlin. Am ajuns numai bine, următorul tur urma sa înceapă în doar 10 minute, am plătit cei 10€ pe tichet și am intrat. Turul a durat în total o ora și a meritat din plin. Poți spune ce vrei despre Bayern, o echipa foarte comercială și neinteresantă pentru spectacolul tribunelor, dar ce-i a lor e a lor, știu foarte bine sa se vândă, sa se promoveze și să facă bani și din piatră seacă.

München: Allianz Arena

APRILIE:

9. Aprilie continuă trendul vremii frumoase aşa că ne hotăram să ne plimbăm din nou prin Bavaria. De această dată vizităm monumentul Wallhala și fostul lagăr de concentrare din Dachau. Ca să nu ne pierdem pe drum, ne încropim și un GPS…

Walhalla este numele unui templu de marmură din Germania, construit în localitatea Donaustauf, pe malul stâng al Dunării, la 10 km în aval de oraşul Regensburg din Bavaria. Templul a fost construit în secolul al XIX-lea, de regele Ludwig I al Bavariei, după modelul Partenonului din Atena. Construcţia a început în 1816 şi s-a terminat 26 de ani mai târziu, în 1842. În templu se află peste 130 de busturi ale unor personalitaţi germane marcante. Din peristil, vizitatorul poate avea o frumoasă vedere spre cotul Dunării, spre ruinele castelului de la Donaustauf, precum şi spre turnurile Catedralei Sfântul Petru din Regensburg.

Wallhala, Germania

10. Mai departe ne-am urcat în mașină și am pornit pe autostrada A93 și A9 spre Dachau. Am vizitat fostul lagăr de concentrare din oraș. Pentru mine a fost al doilea astfel de obiectiv după cel din Niš, Serbia. Dachau a fost primul lagăr de concentrare nazist înfiinţat în Germania, pe terenul unei fabrici de muniţii abandonate. Aici au fost peste 200.000 de deţinuţi din peste 30 de ţări, dintre care aproape o treime erau evrei. Se estimează că 25.613 de deţinuţi au murit în lagăr şi alţi aproape 10.000 în sublagărele acestuia. Este o experienţă impresionantă, iar descrierea în cuvintele nu se compară cu prezenţa acolo. Totuși dacă ar fi să compar, lagărul din Niš mi s-a părut mai autentic, poate și din cauza ca nu era plin de turiști, ca cel din Dachau.

Memorialul fostului lagăr de concentrare din Dachau

11. De Paştele Catolic avem 4 zile libere (vineri-luni), numai bune pentru o mini vacanţă. Şi cum avem o prietenă în Elveția, ne hotărâm sa-i facem o vizită, prima de altfel în Elveția. A fost în total o excursie de aproximativ 1000 km parcurși cu mașina cu opriri în Lindau (Germania), Schaffhausen, Wil, Zürich, Appenzell, Sankt Gallen (Elvetia), Liechtenstein, Bregenz (Austria) şi Landsberg am Lech (Germania), traseul se poate vedea pe harta de mai jos:

Vizualizare hartă mărită

Începem cu prima oprire, Lindau, Germania, situat lângă lacul Bodensee (Constance), pe țărm și pe o insula pe lac, imediat lângă granița cu Austria și Elveția. Vizităm orașul vechi, care se află pe insulă, aceasta fiind legată de țărm prin două poduri, unul rutier și unul feroviar. Ne plimbăm pe străzi vechi, printre clădiri și monumente frumoase și admirăm priveliștea frumoasă de pe lac cu Alpii în fundal și intrarea frumoasa din portul orașului.

Lindau - orașul vechi de pe insulă - sursa wikipedia

Lindau - celebra intrare în port

12. Nu trecem granița spre Austria, ci ocolim lacul înspre vest, facem și un scurt popas pentru a admira panorama frumoasă. Pe țărmul celălalt se află Elveția.

Panorama Bodensee

13. Intrăm în Elveția în apropiere de orașul Schaffhausen, unde facem şi o scurtă oprire. Un moment hazliu a fost când am căutat un post radio local și primul lucru ce l-am auzit a fost "Es ist sexi", am dedus că sexi e de fapt sechs, adică cifra 6, deci anunța ora 6. Germana elvețiană e foarte comică şi în același timp greu de înțeles. Ne plimbăm puțin prin centru, şi nu putem să nu observăm arhitectura frumoasă a clădirilor.

Schaffhausen, Elveţia - centru

Mai departe mergem la cascada din apropiere, Rheinfall. Fiind cam înnorat, pozele nu au fost prea reușite. Așa ca postez o poza mai veselă de pe Wikipedia. Din ce citisem pe Internet despre această cascadă si după pozele văzute, parcă mă așteptam la mai mult, sincer nu pot spune că m-a impresionat foarte tare, poate nu am nimerit perioada cea mai bună din an.

Rheinfall, Schaffhausen, Elveția - sursa wikipedia

14. Ne continuam drumul spre Wil, unde ne vom şi caza pe durata șederii noastre în Elveția. Neavând planificate drumuri lungi prin Elveția, am preferat să economisim cei 40€, cât costa vinieta pentru autostrăzi și să folosim doar drumurile gratuite, timpul necesar în plus fiind neglijabil. Partea bună a drumurilor naționale/regionale e că ai parte de cele mai multe ori de peisaje mult mai pitoreşti. Astfel am trecut prin sate cochete și rustice, dar ne întrebam unde au dispărut oamenii, deja ne gândeam ca or fi toți vampiri și așteaptă noaptea :)). GPS-ul împrumutat de la un coleg de lucru s-a mai pierdut din când în când, ducându-ne și pe ceva drum de tara îngust care trecea şi prin curtea unei case, unde am putut admira găinile locale. Scurtul drum până în Wil ne-a lăsat însa o impresie interesantă, satele elvețiene ne-au părut parcă mai arhaice, mai rustice decât cele germane, de asemenea am văzut multe pajiști şi verdeața.

Ajungem la destinație pe întuneric, și hotărâm să mergem la o pizza (de remarcat, preţurile mari, cum de altfel vom constata pe durata întregii vizite în ţara cantoanelor) şi apoi facem o plimbare seara prin oraș. Arhitectura centrului este frumoasă, în același stil ca în Schaffhausen. Din păcate iluminatul nu era prea generos, aşa că n-au fost condiții optime pentru poze, am reușit totuși niște poze decente. La ora 23 s-a oprit şi iluminatul castelului de pe deal.

Wil, Elveția - orașul vechi

Cum nu am făcut nici o poza pe zi, voi posta o poza panoramică de pe Wikipedia, se poate observa că e un orășel cochet. Mai multe poze aici.

Wiler Altstadt und Stadtweier - sursa wikipedia

15. A 2-a zi ne hotărâm sa vizităm orașul Zürich. Este vorba de cel mai mare oraș din Elveția și capitala cantonului Zürich, cu o suprafață de 92 km² și o populație de aproximativ 1,7 milioane de locuitori. Primul lucru ce l-am făcut a fost sa urcăm pe Üetliberg, de unde văzusem pe Internet că e o panoramă superbă cu oraşul și lacul Zürich (Zürichsee). Ne-am rătăcit puțin pentru că aveam impresia că pot ajunge direct cu mașina acolo, dar nu a fost cazul, până la urmă am ajuns, dar nu voi insista acum pe detalii. Din păcate nu ne-am putut bucura de cea mai buna vreme, ceaţa deasă ne-a stricat toată panorama. Mai jos puteţi vedea cum arată peisajul în condiţii meteo optime...

Zürich - panoramă de pe Üetliberg pe vreme frumoasă - sursa wiki

... și ce am văzut noi:

 Zürich - panoramă de pe Üetliberg pe ceaţă

Ne-am întors în oraş, am lăsat mașina într-o parcare subterană şi ne-am plimbat vreme de mai multe ore. Oraşul e frumos, cu clădiri vechi şi noi, am admirat clădirile vechi de pe străduțele pavate cu piatră cubica, ne-am plimbat pe malul râului Limmat până la Zürichsee. Ce îţi sare în ochi în Zürich în afara celor de mai sus, numărul destul de mare de străini și preţurile foarte mari. Înainte sa ne întoarcem spre Wil ne-am mai luat ceva de mâncare, am constatat ca preţul este aproape triplu faţă de același lucru în Ingolstadt. Ca să folosim toaleta din gara centrala, a trebuit sa plătim 2 euro de persoană.

Zürich, Elveția

16. A 3-a zi ne trezim cu zăpadă pe stradă și pe mașină. După doar câteva ore soarele strălucea pe cer și zăpada dispărută. Aşă că nu ratăm ocazia, ne urcam în mașină și ne îndreptăm spre Appenzell, un sat din cantonul Appenzell Innerrhoden. Pe drum admirăm peisajele albe, drumurile sunt însă curățate de zăpadă și în stare foarte bună. Pe lângă peisajele foarte frumoase ce ne înconjoară, satul este plin de căsuțe cochete și pastelate din lemn, cu acoperișul ascuțit. O adevărată plăcere să te plimbi într-un mediu aşa vesel.

Appenzell, Elveţia

17. Ne hotărâm ca la întoarcere să facem un mic ocol și să oprim în Sankt Gallen, capitala cantonului cu același nume. Cea mai notabilă clădire din oraş este Abaţia Sankt Gallen, care a fost timp de multe secole principala abaţie benedictină din Europa. Din anul 1983 e înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Mănăstirea a fost fondata în 613 şi numită după Sf. Gallus, un misionar irlandez. Biblioteca ei este una din cele mai bogate şi mai vechi din lume, adăpostind manuscrise preţioase.

Abaţia Sankt Gallen, Elveția

Cum afară se mai răcise și fetele erau destul de obosite, au intrat într-un local. Eu n-am vrut sa pierd puţina lumină rămasă până la înserat și am urcat pe dealul din sudul orașului. Sus se afla 3 lacuri numite "die drei Weihern", unde vara se poate înota. De asemena locul oferă o panorama foarte frumoasa cu orașul și în fundal se poate vedea și lacul Constance (Bodensee). Sus am întâlnit destui oameni ce alergau sau cupluri ce admirau peisajul de pe băncile amplasate strategic spre oraș. Pot spune că plimbarea până sus, chiar dacă puțin ostenitoare, s-a meritat pe deplin.

Panorama Sankt Gallen - în dreapta în fundal lacul Constance

18. A 4-a zi ne întoarcem în Ingolstadt, nu înainte să ne bucurăm de peisajele frumoase de pe drum…

Drum cu peisaje frumoase în Elveția

19. … și să vizităm încă o ţară noua, micuțul Principat Liechtenstein.

     

 
Este un principat, monarhie constituțională  cu puteri sporite conferite suveranului, apropiate de cele ale unei monarhii absolute. Suprafața sa e de 160.4 km² (locul 210 în lume) și are o populație de 36,281 (estimare 2011),  iar forța de muncă este alcătuita în proporție de 2/3 din străini. Are ca diviziuni administrative 11 municipii şi îşi are capitala la Vaduz. Cea mai mare parte a teritoriului este muntos, ceea ce permite practicarea sporturilor de iarnă. Relieful este caracterizat prin multe câmpuri cultivate şi ferme mici. Ţara are un sector financiar puternic ţi a fost văzută, adesea în mod critic, ca un paradis fiscal.

Ţara poate fi parcursă cu mașina pe toată lungimea sa în aproximativ jumătate de ora. Municipiile sunt de fapt niște sate. Cu toate că e una din cele mai bogate ţări din lume, te simți cam ca la ţară. Am oprit doar în capitala Vaduz. Aceasta e o combinație interesantă de clădiri în stil vechi, în stil nou, case și pajiști, cu peisaj superb spre Alpi și cu un castel pe deal (care nu poate fi vizitat) în care locuiește principele. Am primit o hartă destul de mare de la biroul turistic, de am crezut ca vom avea mult de mers, când colo toate obiectivele erau la câteva minute între ele. Doar până la castel a trebuit sa urcam mai mult pe deal. În zona pietonală era un magazin de suveniruri de toate felurile, și nu lipsea nici şaormăria locala (döner kebab, cum se cheamă în această zona a Europei). În total am petrecut în jur de 3 ore în principat.

Panorama Vaduz, Liechtenstein - în stânga castelul principelui, în dreapta orașul, în fundal Alpii (aflați în Elveția)

Nu am ratat ocazia să ne ştampilăm pașapoartele, lucru ce poate fi făcut în biroul turistic contra sumei de 5 euro.

Ștampila în pașaport cu Liechtenstein

20. Pe drum, oprim pentru jumătate de ora în Austria, spre ieșirea din localitatea Bregenz, pe care am tranzitat-o, lângă lacul Constance, la granița cu Germania (Lindau).

Lacul Constance (Bodensee) văzut din Bregenz, Austria

Apoi ne urcam din nou în mașină, la scurt timp intrăm în Germania, apoi urcam rapid pe autostrada A96. Mai facem un popas în localitatea Landsberg am Lech, însa era deja întuneric și orașul nu prea era prea bine luminat pentru poze, păcat, ne-a plăcut tare mult. Când mai avem drum pe acolo trebuie să-l mai vizităm. Continuăm drumul și ajungem cu bine în Ingolstadt.

21. Panoramă cu orașul Eichstätt, Germania poza e făcută de pe drumul național B13, oraș baroc aflat în apropiere de Ingolstadt, unde încă nu am oprit până acum, probabil o vom face în 2013 într-o zi de weekend.

Cetatea Willibaldsburg deasupra de Eichstätt, Germania

22. Rothenburg ob der Tauber, Germania – oraș medieval renumit și foarte turistic, n-am prea avut noroc însă cu vremea, plouând și răcindu-se la scurt timp după ce-am ajuns. În caz de vreme rea există însă o variantă bună pentru a vizita orașul și anume mergând pe zidul cetății, care este acoperit și înconjoară aproape integral orașul. Lucru pe care l-am și făcut. E unul din cele 3 orașe de acest gen din Germania, celelalte două fiind Nördlingen și Dinkelsbühl, aflate tot în Bavaria, pe care de asemenea le-am vizitat (despre ele mai încolo). După ce am terminat turul pe zid ne-am adăpostit într-un restaurant, unde am mâncat ceva, timp în care ploaia s-a mai liniștit, astfel am mai putut vedea orașul şi din interior pentru scurt timp.

Rothenburg ob der Tauber, Germania - priveliște văzută de pe zidul din jurul orașului

23. Următorul weekend vine cu o vreme superbă.

Eoliana văzută de pe autostrada A8 spre Ulm, Germania

Astfel că nu ratăm ocazia și tragem o fugă până la Ulm. Oraşul se află în landul Baden-Württemberg, la vest de Dunăre, care îl delimitează de landul Bavaria. La est de Dunăre se află orașul Neu-Ulm (Noul Ulm), ce aparține de Bavaria.
Oraşul este cunoscut prin biserica construită în stil gotic, turnul bisericii are o înălţime de 161,53 m, fiind cel mai înalt turn de biserică din lume. Turnul principal al bisericii are 768 de trepte, ele ajungând până la 143 m înălţime, de unde se poate vedea panorama oraşului. În zilele clare din turnul bisericii se poate vedea chiar panorama Alpilor. Am urcat toate treptele până în vârf, nu este însa prea uşor şi când am ajuns sus eram obosiţi rău. Dar priveliștea frumoasă a meritat efortul.

Ulm, Germania - Domul

În afara Domului orașul mai are multe atracții ce merită vizitate, printre ele Cartierul Pescarilor situat în jurul râului Blau, cu străzi cu piatră cubică și case cu grinzi din lemn, una din ele, denumită casa strâmbă listată în cartea recordurilor drept hotelul cu cea mai mare înclinație, până la 10°.
Altele: memorialul Albert Einstein, născut în Ulm, din păcate casa a fost distrusă în timpul războiului în 1944; clădirea primăriei, dar și biblioteca locală, în formă de piramidă de sticlă.
Pe scurt. un oraș foarte frumos, ce merită vizitat dacă aveți o zi liberă și sunteți în zonă. Erau și destui turiști prezenți, am remarcat foarte mulţi vorbitori de spaniolă în timpul vizitei noastre.

Fiind vorba de Germania, berea nu poate lipsi din peisaj

Ulm, Germania - bicicletă cu bere :)

24. Închei prima parte a retrospectivei 2012 cu o poză dinainte de apus din Ingolstadt cu lacul de acumulare a Dunării aflat în vestul orașului.

Ingolstadt, Germania - Dunărea în vestul orașului