Retrospectiva 2012 – Partea IV

AUGUST:

1. Ramsberg am Brombachsee

Începem luna august cu o excursie în Franconia la Ramsberg, localitate aflată pe lacul Brombachsee. Fiind o zi frumoasă de vară, plaja de pe malul lacului e plină de oameni. Se poate merge şi într-o croazieră cu vaporul pe lac.

2. Pe drumul de întoarcere oprim în Dollnstein. Orăşelul pare foarte pitoresc, e înconjurat parţial de un zid medieval, dar sincer pare creepy. Lanul de porumb chiar de lângă intrarea in oras, prin care adie vântul şi liniştea din oraş sunt... creepy. Nu vedem nici un om, decât un nene ce pândeşte de la geamul turnului de la intrare, din nou... creepy. 

Ramsberg am Brombachsee Dollnstein

Palatul Schleißheim

3. După cum spuneam în retrospectiva trecută, ne întoarcem la palatul Schleißheim. De data asta însă prindem vreme superbă cu cer senin şi căldură.

Autostrada A95, Germania

4. Luna august ne încântă în continuare cu vreme frumoasă şi caldă. Aşa că vorbim cu prietenii noştri din Sibiu şi mergem împreună în sud, la Garmisch-Partenkirchen. Ne bucurăm de peisajele montane minunate pe drum. Autostrada după München e destul de liberă, astfel încercăm limitele maşinii prietenilor noştrii, un Kia Cee'd. Pentru curioşi, aveţi aici dovada. Ca o paranteză, orgoliul meu bărbătesc m-a făcut să încerc cu prima ocazie acelaşi lucru şi cu bătrânul nostru A4. Pot să mă laud ca am depăşit Kia Cee'd, şi am ajuns pe ceas la aproximativ 210 (pe GPS 200), dar nu m-am bucurat prea mult, pentru că apăruse deja o maşină în spatele meu, care aştepta sa-i fac loc :)).

4a. Facem o scurta oprire pentru panoramă cu cel mai înalt vârf din Germania, Zugspitze, la 2962 m înălţime. Iniţial am vrut să şi urcăm cu telecabina sau cu trenul, dar preţul de 50 de euro de persoană pentru un drum dus-întors ne face să ne răzgândim.
Apoi ne plimbăm prin oraş, care e foarte pitoresc, iar apoi facem o oprire la trambulina olimpică din oraş, unde în 1936 s-au organizat jocurile olimpice de iarnă şi care face parte din celebrul turneu al celor 4 trambuline.

Cel mai înalt vârf din Germania

Trambulina olimpică

Înainte să părăsim localitatea ne luăm bilete pentru telescaunul din parcul olimpic, care erau mult mai ieftine ca cele către Zugspitze, şi urcăm pe Eckbauer. De aici ne bucurăm de o privelişte minunată, după cum puteţi vedea şi în poza de mai jos. Aveam impresia ca în curând o să apară şi văcuţa Milka pe pajişte. 

Eckbauer

Suntem destul de înfometaţi aşa că facem o pauză de masă la terasa pensiunii Eckbauer (se vede şi în poză). În timp ce noi mâncăm unii se dau cu parapanta. Dacă tot suntem în Tirol, am comandat o specialitate dulce şi anume Germknödel. Este vorba de o găluşcă umplută cu gem de prune în sos de vanilie şi mac.

4b. Cu bateriile încărcate ne îndreptăm spre Innsbruck, Austria. În apropiere de graniţă drumul începe să coboare destul de abrupt cu multe serpentine. Majoritatea acestor coborâri abrupte au la capăt câte un drum de urgenţă în rampă. În cazul în care maşina nu mai poate frâna înainte de viraj se poate continua pe acel drum în rampă cu grad mare unde se opreşte în siguranţă.

Pe drum spre Innsbruck înainte de coborare

Capitala landului Tirol e frumoasă şi din ce observăm foarte turistică şi animată. Cea mai des întâlnită limbă străină e italiana. Ne plimbăm pe străzile oraşului vechi, pline cu clădiri vechi şi frumoase. Din când în când printre spaţiile libere se arată şi munţii, creând astfel un peisaj foarte frumos.

Innsbruck, Austria

SEPTEMBRIE:

5. Începem luna septembrie cu o excursie de weekend. Destinaţia principală e şoseaua alpină Großglockner din Austria, dar ne vom mai opri pe parcursul acestei plimbări prin destule locuri, şi vom păşi pe teritoriu italian pentru prima dată, chiar dacă este vorba despre Südtirol, o regiune dominată etnic de vorbitori de germană.

Vezi harta mare

5a. Înainte să plecăm îmi făcusem şi un traseu ocolit până la graniţa cu Austria, ce nu mergea decât puţin pe autostradă, dar dura teoretic mai mult. Până la urma am urmat traseul "mai rapid", care însă s-a dovedit a fi cam la fel de lent din cauza aglomeraţiei. Cred că data viitoare voi alege celălalt traseu, şi doar pentru a nu mă mai enerva cu mersul bară la bară pe autostradă. Păcat că n-a câştigat Münchenul organizarea jocurilor olimpice de iarnă din 2018, tronsonul autostrăzii A8 până la Salzburg ar fi fost prioritate pentru lărgire la 3 benzi. Aşa, cine ştie cât vom mai aştepta.

Odată trecuţi de zona cu probleme nu vom mai întâmpina aglomeraţii majore. Imediat după ce intrăm în Austria, facem un foarte scurt popas în satul Unken, ne dezmorţim picioarele şi ne bucurăm de peisajele frumoase.

Continuăm drumul nostru, şi ne surprinde o chestie tare interesantă. Din când în când ne apar în drum văcuţe cu coroană pe cap, însoţite înspre vale. Este vorba de Almauftrieb (înspre munte, primăvara), respectiv Almabtrieb (înspre vale, toamna). Astfel în Austria sunt mutate anual în jur de 500.000 de vaci de pe păşunile alpine la vale şi invers, iar în Germania în jur de 50.000. Între timp această transhumanţă a devenit şi atracţie turistică şi e promovată prin afişe în fiecare localitate.

Unken, Austria

Transhumaţa în Alpi

5b. După mai puţin de o oră de condus din Unken, ajungem în localitatea Zell am See. Orăşelul de pe lac ("See" în germană înseamnă lac) se află la 750 m altitudine, la aproximativ 30 km nord de muntele Grossglockner, cel mai înalt vârf din Austria cu 3798 m. Centrul istoric e foarte pitoresc şi se află în partea de vest a localităţii. În est se află lacul Zell. Acesta are forma unei arahide şi se întinde pe o suprafaţă de 4.7 km².

Promenada de pe malul lacului e foarte frumoasă, o adevărată plăcere să te plimbi de-a lungul ei, să admiri lacul şi munţii din jurul său. Aceştia au forma unei potcoave de cal şi sunt majoritatea împăduriţi sau acoperiţi cu păşuni alpine. Înainte de a ne continua drumul, luăm masa la o terasă din centrul istoric.

Facem şi o scurtă oprire în Kaprun, staţiune montană de care am auzit prima oară la TV, multe echipe de fotbal româneşti mergând aici pentru pregătirea de vară dintre sezoane. Nu stăm mult, vrem doar să vizităm castelul din afara localităţii. Din păcate pe poarta de la intrare e scris că e închisă pentru vizitatori. Uşa este însă deschisă aşa ca facem totuşi câţiva paşi înăuntru pentru 2-3 poze rapide :).

Zell am See

Castelul Kaprun

5c. Continuăm spre şoseaua alpină Großglockner, un fel de Transfăgărăşan al Austriei, motivul pentru care am şi organizat întreaga excursie. Înainte de construcţia şoselei Felbertauern şi a autostrăzii Tauern, era singura trecere dintre Alpi pentru 158 km, apoi a devenit drum turistic, în prezent fiind anual străbătut de aproximativ 270000 de vehicule. Drumul este unul cu taxă, şi anume 33 euro pentru o maşină, 23 pentru o motocicletă. E deschis însă doar de la începutul lui mai până la începutul lui noiembrie, şi doar în timpul zilei.

Ca multe alte drumuri montane e plin de motociclişti. Şoseaua se întinde pe 48 de km cu urcuşuri, coborâşuri şi multe viraje, mai precis 36 de întoarceri (ace de păr), fiecare numerotate. E de altfel şi cea mai înaltă şosea asfaltată din Austria, ajungând la 2506 m. Vremea ţine cu noi, astfel drumul e o adevărată plăcere. Sunt şi destui biciclişti pe traseu, se luptă serios cu urcările, însă coborârile le fac cu viteză. Pe o coborâre unde merg cu aproximativ 60 km/h am parte de o premieră, mă depăşeşte un biciclist, pentru curioşi, dovada aici.

Şoseaua alpină Großglockner, Austria

5d. Iniţial am vrut să mai oprim şi în Lienz, dar nu mai e mult până să apună soarele, aşa ca ne hotărâm să mergem direct la cazare şi după să revenim în Lienz. Avem rezervări la o pensiune în satul Obertilliach. Ne chinuim puţin să găsim exact pensiunea noastră, dar reuşim într-un final, şi suntem întâmpinaţi de o tanti foarte primitoare. Ne duce în cameră şi ne dă o hartă cu satul. Suntem destul de obosiţi, deja e întuneric, şi drumul înapoi spre Lienz e destul de îngust şi virajat, şi nu mai am chef de condus, mi-a ajuns pentru azi. Aşa că ne mulţumim cu o scurtă plimbare prin sat. Afară e beznă totală şi linişte, dar pizzeria locală e deschisă, aşa că intrăm. Pizza a fost ok, în schimb am băut cel mai bun Radler.

Dimineaţa vedem de fapt cât de frumoasă şi pitorească e zona, nu ne mai venea să plecam.

Pensiune Obertilliach, Austria

5e. Pornim la drum, înapoi spre Ingolstadt. Însă dacă tot suntem aşa aproape de graniţa cu Italia, nu ratăm ocazia să mai bifăm o nouă ţară vizitată. Ca destinaţie am ales oraşul San Candido/Innichen. Este situat în provincia autonomă Tirolul de Sud, beneficiind de multe influenţe austriece, de altfel 85% din localnici sunt de origine germană, doar aproximativ 15% italieni. Chiar dacă nu e un oraş italian autentic, atmosfera e parcă mai caldă. mai italiană decât cu ce ne-am obişnuit de când suntem în Germania :).

Intrăm în Italia

San Candido/Innichen, Italia

Oraşul e străbătut de râul Drava. Pe lângă arhitectura frumoasă, farmecul locului e completat de munții Dolomiţi. Din păcate timpul nu ne-a mai permis să urcăm cu telescaunul.

San Candido/Innichen, Italia - Dolomiţii

San Candido/Innichen, Italia

5f. Ne întoarcem în Austria şi ne îndreptăm înspre Lienz. Pe drumul înspre Italia am văzut o cetate pe un deal, şi mi-am propus să nu o ratăm la întoarcere. Aşa şi facem. Este vorba de Cetatea Heimfels, din localitatea Sillian. Unii fac poze panoramice, iar alţii se tolănesc pe iarba (după cum se vede şi în poză) :)).

Cetatea Heimfels, Sillian, Austria

5g. Ajungen şi în Lienz. Înainte de a intra în oraş, oprim să vedem cetatea medievală locală, Burg Bruck. Din păcate interiorul îl putem vedea doar dacă luăm bilete. Preţul de 7,5 euro de persoană nu prea ne atrage şi timpul ne cam presează, aşa că o înconjurăm doar de afară, cumpărăm magnet şi vedere de la magazinul de suveniruri şi ne îndreptăm spre centru .

Facem o scurtă plimbare şi ne oprim pentru a mânca ceva. Oraşul e pitoresc, nu se remarcă decât prin câteva clădiri mai deosebite, dar peisajele montane sunt frumoase. Dacă ştiam că e aşa mic, opream şi seara trecută, mai ales că citim pe un afiş că au fost ceva jocuri de lumini seara.

Cetatea Bruck, Lienz, Austria

Lienz, Austria

Alpii Kitzbüheler, Austria

5h. Continuăm drumul spre Ingolstadt, de această dată alegem şoseaua Felbertauern, ce înconjoară cel mai înalt vârf austriac pe cealaltă parte faţă de şoseaua alpină turistică de ieri. Este o şosea mult mai rapidă, cu multe porţiuni cu 2 benzi pe sens la urcare, deszăpezită pe tot parcursul anului. Se plăteşte totuşi şi o taxă de 4 euro, pentru tunelul Felbertauern, ce are lungimea de 5,3 km.

Pe drum, după şoseaua Felbertauern, oprim într-o parcare pentru o scurtă relaxare. Nu e însă o parcare oarecare, ci o staţie intermediară pentru telecabina ce merge în Alpii Kitzbüheler. Nu stăm pe gânduri şi ne luăm bilete. Nu trece mult timp şi suntem deja sus. Peisajul e absolut minunat, parcă am fi într-o poveste. Sunt mulţi oameni ce urcă până aici pe jos. Eu cobor doar până la lacul din poză şi urc înapoi, şi deja îmi scuip plămânii. Coborâm înapoi la parcare tot cu telecabina.

Alpii Kitzbüheler, Austria

5i. Ultima oprire o facem tot în Austria, în Kufstein, la graniţa cu Germania. Oraşul străbătut de râul Inn este al doilea ca mărime din landul Tirol. Principalul reper este cetatea Kufstein, aşezată pe deal, vizibilă cam de oriunde din oraş, dar şi de pe autostrada ce trece pe lângă oraş. E şi primul loc ce vrem să-l vizităm, din păcate însă la faţa locului aflăm că aceasta se închide la ora 17 şi noi am depăşit termenul. Atât funicularul, cât şi cărările spre cetate sunt închise. Păcat! Vom reveni cu siguranţă aici. 

Puţin dezamăgiţi ne îndreptăm către centrul istoric. Acesta e aproape de cetate şi de râul Inn. Cu toate că nu e mare, centrul e foarte frumos, cu multe clădiri vechi, pastelate şi ornamentate, atât cu o piaţă principală mare, cât şi cu străduţe înguste pavate cu piatră cubică. Dăm şi de o reclamă drăguţă despre văcuţele prezentate la începutul acestei călătorii. Cred că e tare interesant când aduc vacile prin oraş.

Kufstein, Austria

Panorama Kufstein - sursa wiki

Retrospectiva 2012 – Partea III

IUNIE:

Landshut, Germania

1. Continuăm retrospectiva noastră tot cu luna iunie. Profităm de vremea superbă şi vizităm oraşul bavarez Landshut.

Cu toate că nu e aşa cunoscut precum alte oraşe germane sau bavareze, arată absolut superb. Are toate ingredientele necesare: castel, promenadă pe râu, centru vechi, cu străzi pavate cu piatră cubică, clădiri vechi şi noi, colorate, de diferite forme, fain ornamentate faine, biserici frumoase, toate acestea puse excelent în valoare de cerul superb, albastru şi de vremea bună. După o plimbare prin oraş ne hotărâm să urcăm la castel. Ne ia puţin timp până să găsim drumul ce duce acolo, urcuşul e destul de abrupt, pe nişte cărări din cărămidă de parcă e un acoperiş. Corelat cu căldura de afară, ajungem destul de obosiţi sus. Dar s-a meritat, castelul arată foarte bine, înăuntru găsim şi un tourist info de unde luăm magnet şi vedere. De asemenea sunt şi puncte de belvedere de unde se poate vedea oraşul şi peisajul verde frumos din jur.

Landshut, Germania - panoramă din castel

2. Duminică e la fel de frumos, aşa că facem o nouă excursie, de data aceasta una mai lungă, în zona Alpilor Ammergau. Numele acestor munţi probabil că nu vă spune mare lucru, însă aceştia ascund atracţii renumite precum castelele regale Neuschwanstein şi Linderhof. Nu plecăm doar noi doi, ci împreună cu încă 2 prieteni. Harta traseului o puteţi vedea aici.

2a. Prima oprire este castelul Linderhof. Acesta este cel mai mic dintre castelele construite de regele Ludwig al II-lea al Bavariei, dar singurul care a fost finalizat în timpul vieții sale. Este considerat castelul favorit al "Regelui Nebun", în care el a locuit cel mai mult. Deși Linderhof este mult mai mic decât castelul de la Versailles, influența sa este vizibilă. Ludwig al II-lea a fost un mare admirator al lui Ludovic al XIV-lea al Franței.

Castelul Linderhof, Germania

Cum pentru noi castelul Neuschwanstein e obiectivul principal, ne grăbim puţin şi nu vizităm interiorul, preferând să ne plimbăm prin grădinile superbe şi clădirile din jur: chioșcul maur, casa marocană. Ce ne-a mai atras atenţia a fost un alai de nuntaşi, toţi îmbrăcaţi în haine de epocă.

Chioșcul maur

Nuntă "regală"

2b. Continuăm excursia către oraşul german Schwangau. De la castelul Linderhof cel mai rapid drum trece prin Austria. Însă mulţumită acordului Schengen al cărui membre sunt ambele ţări, acest fapt nu constituie nici un impediment, vom intra în Austria şi o vom părăsi ca şi cum nu ar exista graniţe. Drumul e îngust şi virajat, dar pitoresc, trece prin pădure şi pe lângă lacul Plansee. Pare să fie circulat de mulţi motociclişti. Facem un scurt popas la lac şi admirăm priveliştea frumoasă. Există destule camping-uri în zonă, iar lumea a profitat de temperaturile ridicate pentru a-şi întinde pătura pe iarba din jur.

Lacul Plansee, Austria

2c. Ajungem în Schwangau. În germană "Schwan" înseamnă lebădă, aceasta e prezentă de altfel şi pe stema localităţii şi în numele celor 2 castelele regale. Satul se află la doar 4 km de oraşul Füssen. Lăsăm maşina într-o parcare cu plată şi mergem să cumpărăm bilete pentru castel. Foarte important, acestea nu se vând la castelul Neuschwanstein, casieria se află în sat. Iniţial vroiam să luăm bilete pentru ambele castele, dar orarul tururilor şi distanţa dintre acestea nu ne permite acest lucru, aşa că luăm doar pentru Neuschwansetein, iar până începe turul avem destul timp să admirăm Hohenschwangau din afară şi lacul Alpsee de la poalele sale. Se poate urca la castel şi cu căruţa, dar sunt bani aruncaţi pe fereastră, pe jos ajungi sub 10 minute sus. Castelul arată foarte bine de afară, iar peisajele de sus cu lacul sunt foarte frumoase.

Castelul Hohenschwangau

Lacul Alpsee"

Castelul Neuschwanstein văzut de pe podul Marienbrücke

Mai departe ne îndreptăm spre Neuschwanstein.  Drumul până sus e destul de abrupt şi obositor. Se poate ajunge totuşi şi cu autobuzul sau căruţa, mirosul de balegă de cal e destul de prezent de altfel. Noi preferăm mersul pe jos. Pe drum întâlnim multe grupuri de turişti, dovadă că e un obiectiv internaţional important. Pe dinafară arată senzaţional de frumos, păcat însă că una din laturi e acoperită fiind în reparaţie. Înăuntru am fost uşor dezamăgiţi, castelul nu a fost terminat, turul nu e prea lung, iar, poate cel mai important element al unui castel, tronul regelui, lipseşte. Adăugaţi la toate şi că fotografiatul e interzis în interior, iar pentru toate acestea se plăteşte 12 euro de persoană. După vizită am mers pe podul Marienbrücke unde avem parte de o panoramă minunată cu castelul şi împrejurimile sale. Pe drumul înapoi înspre maşină, ne surprinde liniştea şi pustietatea locului, odată obiectivele turistice închise, au dispărut şi aproape toţi turiştii.
Concluzie: locul este minunat. M-aş mai întoarce? Da, cu siguranţă. Aş mai vizita castelul pe dinăuntru? Nu, o vizită merită, dar e de ajuns.

2d. Nu încheiem însă excursia aici, ci conducem şi până la Füssen. Oraşul în traducere liberă înseamnă picioarele, de altfel şi pe stema sa sunt desenate 3 picioare. Ne impresionează în mod plăcut, are un centru frumos, cu clădiri vechi, colorate, şi străzi pavate cu piatră cubică. Principalele atracţii turistice sunt mănăstirea Sfântul Mang şi castelul Hohes Schloss. Ne distreză numele mănăstirii având în vedere scandalurile cu ministrul român al educaţiei cu acelaşi nume. Oraşul este străbătut de râul Lech, al cărui culoare verde-turcoaz ni se pare tare interesantă. Rupţi de oboseală ne oprim într-o pizzerie pentru odihnă şi hrană. În localul italian urmărim şi prima repriză din meciul campionatului european de fotbal, Germania-Danemarca. Prindem şi golul danezilor, care trezeşte strigăte de bucuria din partea gazdelor noastre. Cu bateriile încărcate, ne urcăm în maşină şi conducem cei aproximativ 200 km până înapoi în Ingolstadt, pe drum ascultăm şi repriza a doua a meciului, unde nemţii reuşesc victoria cu 2-1.

Füssen - Castelul Hohes Schloss

Füssen - Centru

A fost o zi plină, foarte frumoasă, am văzut multe locuri noi şi frumoase, şi nu mai puţin de patru castele. În această privință Germania nu dezamăgeşte niciodată.

3. Vara continuă să ne impresioneze, aşa că următorul weekend ne hotărâm să revenim la Chiemsee şi de data asta să vizităm şi insulele. Din păcate drumul e foarte aglomerat, toată lumea merge în concediu, e plin de caravane. Cu greu reuşim să trecem de München, după care mă satur de autostradă şi o iau pe drumul naţional. Nu mai e aşa aglomerat, dar trecem prin multe localităţi, şi neavând GPS, ne mai rătăcim puţin, mai ales prin oraşul Rosenheim, deoarece nu vedem decât semne spre autostradă. Chiar şi localnicii au probleme în a ne explica pe unde să o luăm. Dar ajungem cu bine în Prien. După drumul ce trebuia să dureze sub 2 ore, dar a durat aproape 5, lihniţi de foame, ne oprim într-un restaurant pentru mâncare.

Lacul Chimsee - Insula Herreninsel - Castelul Nou

Din păcate din cauza orei târzii nu mai prindem decât ultima cursă spre insule şi nu ne rămâne timp decât pentru insula Herreninsel, insula Fraueninsel, va trebui să o lăsăm pentru altă dată. Ajunşi pe insulă avem aproximativ o oră de plimbare înainte de cursa înapoi spre ţărm. Drumul către palatul Herreninsel trece prin pădure şi e foarte pitoresc, iar palatul e deosebit de frumos. Acesta a fost construit în perioada 1878-1886 de regele Ludovic al II-lea al Bavariei şi este ultimul dintre castelele lui Ludovic al II-lea al Bavariei și a rămas neterminat. Ca şi Linderhof, însă mult mai mare, este de asemenea inspirat după celebrul Versailles. Grădinile castelului sunt decorate cu fântâni arteziene, inclusiv o copie a fântânii Bassin de Latone de la Versailles, și cu statui în stil clasic tipic de la Versailles sau în stil romantic fantezist. Locul este foarte bun pentru fotografii artistice şi bineînțeles că nu puteau lipsi nuntaşii.

4. Absensberg

Aflat pe drum pe autostrada A93 între Regensburg şi Ingolstadt, văd un semn turistic pe care scrie Hundertwasser. Cum văzusem deja clădirile sale din Viena, mă hotărăsc să urmez semnul şi ajung în Absnesberg. E vorba despre un orăşel tipic bavarez cu centru vechi foarte cochet. După ce mă plimb puţin pe străzi găsesc şi Turnul Kuchlbauer, lângă care se află şi un muzeu al berăriei, poate principala atracţie turistică locală. Spun asta deoarece un autocar plin cu turişti chiar opreşte acolo. Preţul de 12 euro şi durata turului de aproximativ 90 de minute nu prea mă încântă aşa că prefer să mă mai plimb prin oraş şi apoi să mă ascund de căldură sub umbrela unei terase.

Abensberg - Turnul Kuchlbauer

Abensberg - Maderturm - sursa wiki

IULIE:

5. Nördlingen

Iată că ajungem şi în al treilea oraş german ce e înconjurat de un zid medieval (despre celelalte două puteţi citi la noi pe blog în articolele precedente). Se află ca şi cele două pe şoseaua romantică. Odată ajunşi începem să explorăm oraşul medieval. Nu ratăm ocazia de a urca în turnul bisericii, înalt de 90 de metrii. De sus admirăm priveliştea minunată cu oraşul medieval, zidul ce-l înconjoară, frumoasele porţi de intrare şi munţii din depărtare. Ajunşi înapoi jos observăm că urmează să aibă loc un concurs de alergat. Mai întâi aleargă copiii, apoi şi adulţii. Îi urmărim de la o terasă unde mâncăm un sniţel. Apoi ne pornim să înconjurăm oraşul pe zid. Pentru scurt timp începe şi să plouă, dar noi suntem feriţi pe zidul acoperit. După ce terminăm, ne întoarcem la maşină.

Nördlingen - privire din turnul bisericii

6. Dar nu ne întoarcem încă acasă, ci mergem înspre vest, în oraşul Aalen, aflat în landul Baden-Württemberg. Oraşul e foarte pitoresc, cu clădiri vechi şi zone pietonale frumoase. Dar nu acest fapt ne impresionează cel mai tare, ci diferitele scene din poveşti prezente prin oraş, precum Albă ca Zăpada, Frumoasa din pădurea adormită, Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Rapunzel, Hänsel şi Gretel şi altele. Astfel au transformat oraşul în unul de poveste. Pe lângă asta se desfăşoară un festival culinar, cu mâncare din toate colţurile lumii. Oraşul este unul foarte animat şi plăcut, ne-a plăcut tare mult. O altă atracţie turistică este un sit arheologic roman, aflat la aproximativ 2 km de centru, care acum funcţionează ca muzeu. Din păcate e deja închis, aşa că facem doar câteva poze din afară. Revenim înapoi în centru şi mai mâncăm ceva înainte să ne întoarcem acasă.

Aalen, Germania - centru

Aalen, Germania - căsuţa lui Hänsel şi Gretel"

7. Weißenburg in Bayern se află în Franconia Mijlocie, la aproximativ 50 km nord-vest de Ingolstadt. Centrul e foarte pitoresc şi are un aer medieval. E parţial înconjurat de zid fortificat. În Weißenburg in Bayern se află ruinele castrului roman Biriciana, în apropiere de limesul din provinciile romane Germania Superior și Raetia, limes care face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. La doar 2 km est de centrul oraşului, pe deal, 200 m mai sus, se află cetatea Wülzburg. Aceasta datează din secolul al 11-lea, iniţial ca o mănăstire benedictină, apoi între anii 1588-1605 transformată în cetate. Este una din cele mai bine păstrate cetăţi renascentiste. 

Weißenburg in Bayern

Weißenburg in Bayern

Weißenburg in Bayern - fortificaţie romană

8. Castelul Schleißheim (în germană Schloss Schleißheim) este un complex care cuprinde trei castele amplasate într-un mare parc amenajat în stil baroc, și care au fost pentru un anumit timp reședința principilor bavarezi. Este vorba de castelul Lustheim, castelul vechi şi castelul nou. Se află în localitatea Oberschleißheim, din districtul München. Castelele şi parcul sunt foarte frumoase, din păcate pe noi ne prinde furtuna, aşă că stăm mai puţin decât plănuisem. Vom mai reveni însă aici pe vreme mai bună.

Caseleul Schleißheim

9. Deutsches Museum Flugwerft Schleissheim

Dacă vremea tot nu ține cu noi, şi tot suntem în zonă, ne hotărâm să mergem la muzeul aviației de lângă Oberschleißheim. Aici se regăsesc o grămadă de modele de avioane, de luptă, de pasageri, deltaplane, elicoptere, zepelinuri, motoare, şi nenumărate machete, de toate pentru împătimiţii zborului.

Deutsches Museum Flugwerft Schleissheim

10. Drumul înapoi spre Ingolstadt îl modificăm uşor, nu mergem pe autostradă, ci ocolim puţin, oprind în alte două localităţi, în Aichach şi Schrobenhausen. Ambele sunt tipice localităţi bavareze. Ce e deosebit la Schrobenhausen, aici se găseşte muzeul european al sparanghelului. În curtea interioară sunt plantate diferite soiuri de sparanghel, fiecare cu descriere. Noi ajungem destul de târziu aşa că muzeul e deja închis. Dar ar trebui sa mergem într-o zi, sunt tare curios ce găsim acolo.

Aichach, Germania

Schrobenhausen, Germania

11. Wasserburg am Inn

Excursia aceasta e una neplanificată. Trebuie să mulţumim companiei Carpatair şi aeroportului München, altfel nu pierdea Cami zborul spre Timişoara, nu mergeam după ea la aeroport şi nu vizitam un nou oraş apoi. Centrul istoric se află pe o peninsulă, formată de râul Inn ce străbate oraşul, după cum se poate vedea aici. "Wasserburg" înseamnă cetatea pe apă şi multe elemente medievale sunt încă prezente în localitate. Centrul e foarte pitoresc, colorat şi animat, atât cu zone plane, cât şi cu urcuşuri şi coborâşuri.

Wasserburg am Inn

12. Închei a 3-a parte a retrospectivei 2012 cu o excursie de zi.

Prima oprire e în Beilngries. Orăşelul e situat în regiunea Altmühl-Jura, o regiune foarte pitorească. Nu are o atracţie deosebită, dar e definiţia perfectă de orăşel bavarez, curat, cu căsuţe colorate şi aranjate şi cu o biserică înaltă, frumoasă.

Beilngries

Berching

Conducem încă aproximativ 10 km şi ajungem şi în Berching. Dacă Beilngries nu ne-a impresionat foarte tare, Berching o face. Centrul său vechi e foarte frumos, cu multe elemente medievale, străzi pavate cu piatră cubică, zid de piatră în jurul său cu 13 turnuri interplasate şi 4 porţi de intrare. Unul din aceste turnuri a fost transformat într-un apartament cu saşe etaje. Ne plimbăm prin oraş şi de-a lungul zidului, atât din interiorul, cât şi din exteriorul său. Berching e străbătut de vechiul canal Ludwig-Donau-Main, care făcea legătura dintre Dunăre şi Main, dar e acum doar un pârâiaş. În afara oraşului vechi curge canalul Rin-Main-Dunăre, inaugurat în 1992, un canal în toată regula, pe malul căruia se găseşte o promenadă frumoasă. Prin oraşul vechi mai curge pârâiaşul Sulz. Pe scurt, Berching e o alternativă demnă de luat în seamă pentru a vedea un oraş medieval german, care nu e sufocat de turişti, dar oferă cam tot ce e interesant de văzut.