Retrospectiva 2012 – Partea IV

AUGUST:

1. Ramsberg am Brombachsee

Începem luna august cu o excursie în Franconia la Ramsberg, localitate aflată pe lacul Brombachsee. Fiind o zi frumoasă de vară, plaja de pe malul lacului e plină de oameni. Se poate merge şi într-o croazieră cu vaporul pe lac.

2. Pe drumul de întoarcere oprim în Dollnstein. Orăşelul pare foarte pitoresc, e înconjurat parţial de un zid medieval, dar sincer pare creepy. Lanul de porumb chiar de lângă intrarea in oras, prin care adie vântul şi liniştea din oraş sunt... creepy. Nu vedem nici un om, decât un nene ce pândeşte de la geamul turnului de la intrare, din nou... creepy. 

Ramsberg am Brombachsee Dollnstein

Palatul Schleißheim

3. După cum spuneam în retrospectiva trecută, ne întoarcem la palatul Schleißheim. De data asta însă prindem vreme superbă cu cer senin şi căldură.

Autostrada A95, Germania

4. Luna august ne încântă în continuare cu vreme frumoasă şi caldă. Aşa că vorbim cu prietenii noştri din Sibiu şi mergem împreună în sud, la Garmisch-Partenkirchen. Ne bucurăm de peisajele montane minunate pe drum. Autostrada după München e destul de liberă, astfel încercăm limitele maşinii prietenilor noştrii, un Kia Cee'd. Pentru curioşi, aveţi aici dovada. Ca o paranteză, orgoliul meu bărbătesc m-a făcut să încerc cu prima ocazie acelaşi lucru şi cu bătrânul nostru A4. Pot să mă laud ca am depăşit Kia Cee'd, şi am ajuns pe ceas la aproximativ 210 (pe GPS 200), dar nu m-am bucurat prea mult, pentru că apăruse deja o maşină în spatele meu, care aştepta sa-i fac loc :)).

4a. Facem o scurta oprire pentru panoramă cu cel mai înalt vârf din Germania, Zugspitze, la 2962 m înălţime. Iniţial am vrut să şi urcăm cu telecabina sau cu trenul, dar preţul de 50 de euro de persoană pentru un drum dus-întors ne face să ne răzgândim.
Apoi ne plimbăm prin oraş, care e foarte pitoresc, iar apoi facem o oprire la trambulina olimpică din oraş, unde în 1936 s-au organizat jocurile olimpice de iarnă şi care face parte din celebrul turneu al celor 4 trambuline.

Cel mai înalt vârf din Germania

Trambulina olimpică

Înainte să părăsim localitatea ne luăm bilete pentru telescaunul din parcul olimpic, care erau mult mai ieftine ca cele către Zugspitze, şi urcăm pe Eckbauer. De aici ne bucurăm de o privelişte minunată, după cum puteţi vedea şi în poza de mai jos. Aveam impresia ca în curând o să apară şi văcuţa Milka pe pajişte. 

Eckbauer

Suntem destul de înfometaţi aşa că facem o pauză de masă la terasa pensiunii Eckbauer (se vede şi în poză). În timp ce noi mâncăm unii se dau cu parapanta. Dacă tot suntem în Tirol, am comandat o specialitate dulce şi anume Germknödel. Este vorba de o găluşcă umplută cu gem de prune în sos de vanilie şi mac.

4b. Cu bateriile încărcate ne îndreptăm spre Innsbruck, Austria. În apropiere de graniţă drumul începe să coboare destul de abrupt cu multe serpentine. Majoritatea acestor coborâri abrupte au la capăt câte un drum de urgenţă în rampă. În cazul în care maşina nu mai poate frâna înainte de viraj se poate continua pe acel drum în rampă cu grad mare unde se opreşte în siguranţă.

Pe drum spre Innsbruck înainte de coborare

Capitala landului Tirol e frumoasă şi din ce observăm foarte turistică şi animată. Cea mai des întâlnită limbă străină e italiana. Ne plimbăm pe străzile oraşului vechi, pline cu clădiri vechi şi frumoase. Din când în când printre spaţiile libere se arată şi munţii, creând astfel un peisaj foarte frumos.

Innsbruck, Austria

SEPTEMBRIE:

5. Începem luna septembrie cu o excursie de weekend. Destinaţia principală e şoseaua alpină Großglockner din Austria, dar ne vom mai opri pe parcursul acestei plimbări prin destule locuri, şi vom păşi pe teritoriu italian pentru prima dată, chiar dacă este vorba despre Südtirol, o regiune dominată etnic de vorbitori de germană.

Vezi harta mare

5a. Înainte să plecăm îmi făcusem şi un traseu ocolit până la graniţa cu Austria, ce nu mergea decât puţin pe autostradă, dar dura teoretic mai mult. Până la urma am urmat traseul "mai rapid", care însă s-a dovedit a fi cam la fel de lent din cauza aglomeraţiei. Cred că data viitoare voi alege celălalt traseu, şi doar pentru a nu mă mai enerva cu mersul bară la bară pe autostradă. Păcat că n-a câştigat Münchenul organizarea jocurilor olimpice de iarnă din 2018, tronsonul autostrăzii A8 până la Salzburg ar fi fost prioritate pentru lărgire la 3 benzi. Aşa, cine ştie cât vom mai aştepta.

Odată trecuţi de zona cu probleme nu vom mai întâmpina aglomeraţii majore. Imediat după ce intrăm în Austria, facem un foarte scurt popas în satul Unken, ne dezmorţim picioarele şi ne bucurăm de peisajele frumoase.

Continuăm drumul nostru, şi ne surprinde o chestie tare interesantă. Din când în când ne apar în drum văcuţe cu coroană pe cap, însoţite înspre vale. Este vorba de Almauftrieb (înspre munte, primăvara), respectiv Almabtrieb (înspre vale, toamna). Astfel în Austria sunt mutate anual în jur de 500.000 de vaci de pe păşunile alpine la vale şi invers, iar în Germania în jur de 50.000. Între timp această transhumanţă a devenit şi atracţie turistică şi e promovată prin afişe în fiecare localitate.

Unken, Austria

Transhumaţa în Alpi

5b. După mai puţin de o oră de condus din Unken, ajungem în localitatea Zell am See. Orăşelul de pe lac ("See" în germană înseamnă lac) se află la 750 m altitudine, la aproximativ 30 km nord de muntele Grossglockner, cel mai înalt vârf din Austria cu 3798 m. Centrul istoric e foarte pitoresc şi se află în partea de vest a localităţii. În est se află lacul Zell. Acesta are forma unei arahide şi se întinde pe o suprafaţă de 4.7 km².

Promenada de pe malul lacului e foarte frumoasă, o adevărată plăcere să te plimbi de-a lungul ei, să admiri lacul şi munţii din jurul său. Aceştia au forma unei potcoave de cal şi sunt majoritatea împăduriţi sau acoperiţi cu păşuni alpine. Înainte de a ne continua drumul, luăm masa la o terasă din centrul istoric.

Facem şi o scurtă oprire în Kaprun, staţiune montană de care am auzit prima oară la TV, multe echipe de fotbal româneşti mergând aici pentru pregătirea de vară dintre sezoane. Nu stăm mult, vrem doar să vizităm castelul din afara localităţii. Din păcate pe poarta de la intrare e scris că e închisă pentru vizitatori. Uşa este însă deschisă aşa ca facem totuşi câţiva paşi înăuntru pentru 2-3 poze rapide :).

Zell am See

Castelul Kaprun

5c. Continuăm spre şoseaua alpină Großglockner, un fel de Transfăgărăşan al Austriei, motivul pentru care am şi organizat întreaga excursie. Înainte de construcţia şoselei Felbertauern şi a autostrăzii Tauern, era singura trecere dintre Alpi pentru 158 km, apoi a devenit drum turistic, în prezent fiind anual străbătut de aproximativ 270000 de vehicule. Drumul este unul cu taxă, şi anume 33 euro pentru o maşină, 23 pentru o motocicletă. E deschis însă doar de la începutul lui mai până la începutul lui noiembrie, şi doar în timpul zilei.

Ca multe alte drumuri montane e plin de motociclişti. Şoseaua se întinde pe 48 de km cu urcuşuri, coborâşuri şi multe viraje, mai precis 36 de întoarceri (ace de păr), fiecare numerotate. E de altfel şi cea mai înaltă şosea asfaltată din Austria, ajungând la 2506 m. Vremea ţine cu noi, astfel drumul e o adevărată plăcere. Sunt şi destui biciclişti pe traseu, se luptă serios cu urcările, însă coborârile le fac cu viteză. Pe o coborâre unde merg cu aproximativ 60 km/h am parte de o premieră, mă depăşeşte un biciclist, pentru curioşi, dovada aici.

Şoseaua alpină Großglockner, Austria

5d. Iniţial am vrut să mai oprim şi în Lienz, dar nu mai e mult până să apună soarele, aşa ca ne hotărâm să mergem direct la cazare şi după să revenim în Lienz. Avem rezervări la o pensiune în satul Obertilliach. Ne chinuim puţin să găsim exact pensiunea noastră, dar reuşim într-un final, şi suntem întâmpinaţi de o tanti foarte primitoare. Ne duce în cameră şi ne dă o hartă cu satul. Suntem destul de obosiţi, deja e întuneric, şi drumul înapoi spre Lienz e destul de îngust şi virajat, şi nu mai am chef de condus, mi-a ajuns pentru azi. Aşa că ne mulţumim cu o scurtă plimbare prin sat. Afară e beznă totală şi linişte, dar pizzeria locală e deschisă, aşa că intrăm. Pizza a fost ok, în schimb am băut cel mai bun Radler.

Dimineaţa vedem de fapt cât de frumoasă şi pitorească e zona, nu ne mai venea să plecam.

Pensiune Obertilliach, Austria

5e. Pornim la drum, înapoi spre Ingolstadt. Însă dacă tot suntem aşa aproape de graniţa cu Italia, nu ratăm ocazia să mai bifăm o nouă ţară vizitată. Ca destinaţie am ales oraşul San Candido/Innichen. Este situat în provincia autonomă Tirolul de Sud, beneficiind de multe influenţe austriece, de altfel 85% din localnici sunt de origine germană, doar aproximativ 15% italieni. Chiar dacă nu e un oraş italian autentic, atmosfera e parcă mai caldă. mai italiană decât cu ce ne-am obişnuit de când suntem în Germania :).

Intrăm în Italia

San Candido/Innichen, Italia

Oraşul e străbătut de râul Drava. Pe lângă arhitectura frumoasă, farmecul locului e completat de munții Dolomiţi. Din păcate timpul nu ne-a mai permis să urcăm cu telescaunul.

San Candido/Innichen, Italia - Dolomiţii

San Candido/Innichen, Italia

5f. Ne întoarcem în Austria şi ne îndreptăm înspre Lienz. Pe drumul înspre Italia am văzut o cetate pe un deal, şi mi-am propus să nu o ratăm la întoarcere. Aşa şi facem. Este vorba de Cetatea Heimfels, din localitatea Sillian. Unii fac poze panoramice, iar alţii se tolănesc pe iarba (după cum se vede şi în poză) :)).

Cetatea Heimfels, Sillian, Austria

5g. Ajungen şi în Lienz. Înainte de a intra în oraş, oprim să vedem cetatea medievală locală, Burg Bruck. Din păcate interiorul îl putem vedea doar dacă luăm bilete. Preţul de 7,5 euro de persoană nu prea ne atrage şi timpul ne cam presează, aşa că o înconjurăm doar de afară, cumpărăm magnet şi vedere de la magazinul de suveniruri şi ne îndreptăm spre centru .

Facem o scurtă plimbare şi ne oprim pentru a mânca ceva. Oraşul e pitoresc, nu se remarcă decât prin câteva clădiri mai deosebite, dar peisajele montane sunt frumoase. Dacă ştiam că e aşa mic, opream şi seara trecută, mai ales că citim pe un afiş că au fost ceva jocuri de lumini seara.

Cetatea Bruck, Lienz, Austria

Lienz, Austria

Alpii Kitzbüheler, Austria

5h. Continuăm drumul spre Ingolstadt, de această dată alegem şoseaua Felbertauern, ce înconjoară cel mai înalt vârf austriac pe cealaltă parte faţă de şoseaua alpină turistică de ieri. Este o şosea mult mai rapidă, cu multe porţiuni cu 2 benzi pe sens la urcare, deszăpezită pe tot parcursul anului. Se plăteşte totuşi şi o taxă de 4 euro, pentru tunelul Felbertauern, ce are lungimea de 5,3 km.

Pe drum, după şoseaua Felbertauern, oprim într-o parcare pentru o scurtă relaxare. Nu e însă o parcare oarecare, ci o staţie intermediară pentru telecabina ce merge în Alpii Kitzbüheler. Nu stăm pe gânduri şi ne luăm bilete. Nu trece mult timp şi suntem deja sus. Peisajul e absolut minunat, parcă am fi într-o poveste. Sunt mulţi oameni ce urcă până aici pe jos. Eu cobor doar până la lacul din poză şi urc înapoi, şi deja îmi scuip plămânii. Coborâm înapoi la parcare tot cu telecabina.

Alpii Kitzbüheler, Austria

5i. Ultima oprire o facem tot în Austria, în Kufstein, la graniţa cu Germania. Oraşul străbătut de râul Inn este al doilea ca mărime din landul Tirol. Principalul reper este cetatea Kufstein, aşezată pe deal, vizibilă cam de oriunde din oraş, dar şi de pe autostrada ce trece pe lângă oraş. E şi primul loc ce vrem să-l vizităm, din păcate însă la faţa locului aflăm că aceasta se închide la ora 17 şi noi am depăşit termenul. Atât funicularul, cât şi cărările spre cetate sunt închise. Păcat! Vom reveni cu siguranţă aici. 

Puţin dezamăgiţi ne îndreptăm către centrul istoric. Acesta e aproape de cetate şi de râul Inn. Cu toate că nu e mare, centrul e foarte frumos, cu multe clădiri vechi, pastelate şi ornamentate, atât cu o piaţă principală mare, cât şi cu străduţe înguste pavate cu piatră cubică. Dăm şi de o reclamă drăguţă despre văcuţele prezentate la începutul acestei călătorii. Cred că e tare interesant când aduc vacile prin oraş.

Kufstein, Austria

Panorama Kufstein - sursa wiki